ISTEȚÍE, isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le. Vezi definitia »

BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Vezi definitia »

-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation]. Vezi definitia »

MECANOTERAPÍE s.f. Tratamentul unor boli prin masaj, gimnastică etc. [Gen. -iei. / < fr. mécanothérapie, cf. fr. mécanique, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »