CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent]. Vezi definitia »

șpenglăríță, șpenglăríțe, s.f. (reg.) soție de tinichigiu. Vezi definitia »

GÍNTĂ s. f. 1. grup de descendenți ai unui strămoș comun, legați între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producție fundamentală a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~ților = dreptul internațional. (< lat. gens, -ntis) Vezi definitia »

XEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) xerofilă. (< fr. xérophyte) Vezi definitia »

STRÁȚĂ, strațe, s. f. Registru în care se înscriu toate operațiile economice ale unei întreprinderi, într-o formă nesistematizată din punct de vedere contabil. – Din germ. Strazze. Vezi definitia »