RECOLTÁT s. n. recoltare. (< recolta) Vezi definitia »

aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar. Vezi definitia »

CALCINÁT, -Ă, calcinați, -te, adj. Care a fost supus unui proces de calcinare. – V. calcina. Vezi definitia »

NEACORDÁT, -Ă, neacordați, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părți de propoziție) Care nu este în același caz, număr, gen și persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + acordat. Vezi definitia »

CĂȚĂRÁT, -Ă, cățăráți, -te, adj. Agățat, suspendat pe un loc înalt (și abrupt); prins, fixat de ramuri, de ziduri etc. (din cățăra) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »