ECÓU, ecouri, s. n. 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore pe un obstacol. ♦ Unde reflectate care pot fi percepute distinct în raport cu undele directe. 2. Fig. Răsunet, vâlvă produsă de un eveniment, de o problemă etc. ◊ Expr. A se face ecoul cuiva = a repeta, a răspândi cuvintele sau ideile cuiva. – Din fr. écho, lat. echo. Vezi definitia »

TRUSÓU, trusouri, s. n. Rufărie de corp, de pat, de masă etc. confecționată pentru o fată (în vederea căsătoriei); rufăria unui nou-născut. – Din fr. trousseau. Vezi definitia »

ANTIERÓU s. m. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ. (< fr. antihéros) Vezi definitia »

LAMBÓU s.n. Bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații pentru a acoperi scheletul și părțile osoase sau pentru a fi grefată în altă parte a corpului. [< fr. lambeau]. Vezi definitia »

CADÓU s. n. ceea ce se primește sau se oferă în dar. (< fr. cadeau) Vezi definitia »