UNANIMÍSM s. n. orientare literară din Franța de la începutul sec. XX care își propunea să exprime în mod global diversitatea de sentimente și de impresii a unor largi grupuri umane. (< fr. unanimisme) Vezi definitia »

VEDETÍSM s.n. (Depr.) Preocupare, tendință de a ieși în evidență cu orice preț, de a-și afirma calitățile proprii; atitudine, comportare de vedetă (III) [în DN]. [< vedetă + -ism]. Vezi definitia »

CATASTROFÍSM s. n. 1. teorie care atribuie cataclismelor toate schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. 2. termen pentru denumirea literaturii de science-fiction, invadată de extratereștri. (< fr. catastrophisme) Vezi definitia »

PLURALÍSM s. n. 1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta. ◊ orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății. 2. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale. (< fr. pluralisme) Vezi definitia »

JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme]. Vezi definitia »