SEDÁN, sedanuri, s. n. Autoturism cu caroseria de tip închis (pavilion fix), cu două sau patru uși, câte trei geamuri laterale mobile pe fiecare parte, amenajat pentru patru sau mai mulți pasageri; stil de caroserie comun celor mai multe dintre autoturismele moderne. – Din engl. sedan (Sedan este orașul francez unde s-a dezvoltat, pentru prima dată, o trăsură de lux având aceste caracteristici; curios însă este faptul că, pentru același stil de caroserie, francezii folosesc sinonimul berlină, cuvânt de proveniență germană, Berlinul fiind considerat, de asemenea, primul oraș european unde s-a dezvoltat o astfel de trăsură). Vezi definitia »

PIRONIÁN, -Ă adj. Referitor la pironism. // s.m. și f. 1. Adept al pironismului. 2. Sceptic. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. pyrronien]. Vezi definitia »

ARMÁN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie¹ (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman. Vezi definitia »

ban (báni), s. m. – Conte, titlu nobiliar și administrativ al vechii guvernări românești. A fost mai întîi nume dat conților care administrau zonele de sud ale regatului Ungariei. Domnii din Munt. și-au adăugat la jumătatea sec. XIV, titlul de ban de Severin (lat. banus), schimbat în 1511 prin cel de ban de Mehedinți, și puțin mai tîrziu de Oltenia, sau de Craiova. Din sec. XV, titlul a fost cedat de domnitor demnitarului celui mai de seamă din sfatul său și de la curtea sa. Pare a fi cuvînt mongol, probabil avar. Cf. mongol bajan „bogat, avut”, titlu avar relativ echivalent cu cel al nobililor din Castilia, și care este menționat de Constantin Porfirogenetul (sec. X) cu forma βοεάνος (Korsch, Arch. slaw. Phil., IX, 487; Berneker 42). Ungurii par a fi moștenit titlul și instituția, și prin intermediul lor termenul (mag. bán) a intrat în rom., ca și în sl. banŭ, sb., cr., sl., ceh., pol. ban. Der. banat, s. n. (ținut administrat de ban: cf. Banat, provincie din vestul României); bănățean, adj. (din Banat); bănățesc, adj. (din Banat); bănățește, adv. (ca în Banat); băneasă, s. f. (soție de ban); bănesc, adj. (propriu unui ban); bănie, s. f. (funcție sau rang de ban); bănișor, s. m. (prefect numit de ban în fiecare din cele cinci județe ale Olteniei; funcție desființată în 1761); bănișorie, s. f. (prefectură, funcție de bănișor). Vezi definitia »

PREISTORICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în preistorie. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. Vezi definitia »