BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. Un fel de bucoavnă. – Din sl. bukvari. Vezi definitia »

DUELGÍU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu. Vezi definitia »

RUȘCHÍU s. n. (Trans.) Bolovăniș, stâncăraie. (din rus²; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. rușcea și ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întâmplă în cazul lui rușeț, des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare) Vezi definitia »

AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. – Fr. aphélie (< gr.). Vezi definitia »

FILOPÓDIU s. n. 1. pețiolul frunzei. 2. tulpină falsă rezultată din sudarea tecilor frunzelor. (< lat. phyllopodium, fr. phyllopode) Vezi definitia »