SPIHIRISÍRE s. f. v. spihirisi. [DAR] Vezi definitia »

PRIPONÍRE, priponiri, s. f. Acțiunea de a priponi. – V. priponi. Vezi definitia »

CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Vezi definitia »

DEBUȘÁRE s. f. Acțiunea de a debușa. – V. debușa. Vezi definitia »

SIMȚÍRE, simțiri, s. f. 1. Faptul de a simți; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fără simțire = fără cunoștință; leșinat. ◊ Expr. A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine. ♦ (Rar) Simț (1). 4. (Înv. și pop.; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – V. simți. Vezi definitia »