Definita cuvantului recurență
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent1; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recurență
HOLOMETÁBOLĂ adj.f. (Despre insecte) Care are o metamorfoză completă, trecând prin stadiile de larvă, nimfă și adult. [Cf. fr. holométabole, it. olometabolo < gr. holos – întreg, metabole – schimbare]. Vezi definitia »
MACROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor mari (arbori, arbuști, ierburi) dintr-o regiune. [< macro- + floră]. Vezi definitia »
privighitoríță, privighitoríțe, s.f. (înv. și reg.) soția privighetorului, subprefectului. Vezi definitia »
UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală. Vezi definitia »
BRONHOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a bronhiilor provocată de ciuperci patogene. [< fr. bronchomycose]. Vezi definitia »