mort (moártă), adj. – Decedat. – Mr. mortu, megl., istr. mort. Lat. mortuus (Pușcariu 1110; REW 5695), cf. it., port. morto, fr., cat. mort, sp. muerto. – Cf. moarte, mortăciune. – Der. morțărie, s. f. (Banat, cimitir); morțiș, adv. (în mod tenace); morțiu, adv. (cu îndărătnicie); morțiu, adj. (ca pentru mort). Vezi definitia »

LAMBÉRT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm² din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german]. Vezi definitia »

suport,postament Vezi definitia »

DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (1) deșerți, -arte, adj., (II) deșerturi, s. n. I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. S. n. 1. Spațiu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert. Vezi definitia »

ort (órți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180). Vezi definitia »