CATALONIA (CATALUÑA, CATALUNYA), reg. autonomă în NE Spaniei; 31,9 mii km²; 6,1 mil. loc. (1988). Oraș pr.: Barcelona. Expl. de cărbuni și de plumb. Grîu, cartofi; viticultură. Creșterea animalelor. Stăpânită succesiv de cartaginezi, romani, alani, vizigoți, arabi, franci (partea de N). C. s-a unit în 1.137 cu Aragonul. Vezi definitia »

PAIDÉIA s. f. educație a spiritului uman, în Grecia antică, prin studiul filozofiei și științei. (< gr. paideia) Vezi definitia »

SPOLIÁ, spoliéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier. Vezi definitia »

IPOSTAZIÁ vb. I. tr. 1. A da caracterul unei ipostaze, a obiectiva, a personifica, a prezenta ceva ca fiind real. ♦ (Log.) A transforma arbitrar o entitate fictivă sau accidentală (un cuvânt, un concept) într-o substanță propriu-zisă. 2. (Lingv.) A substitui o categorie gramaticală. [Cf. germ. hypostasieren, engl. hypostatize]. Vezi definitia »

PARIÁ², pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier. Vezi definitia »