taláș (-și), s. m. – Strunjitură de lemn. – Var. talaji. Tc. talaș (Șeineanu, II, 346). – Din rom. trebuie să provină pol. talász (Miklosich, Wander., 22). Vezi definitia »

CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + suf. -aș. Vezi definitia »

viețaș, viețași s. m. (intl.) condamnat la închisoare pe viață. Vezi definitia »

CIOMĂGÁȘ, ciomăgași, s. m. (Fam.) Om înclinat spre ceartă și bătaie; bătăuș, ciomăgar. – Ciomag + suf. -aș. Vezi definitia »

ODORÁȘ, odorașe, s. n. Diminutiv al lui odor¹ (2); termen de alintare întrebuințat de părinți pentru copiii mici. – Odor¹ + suf. -aș. Vezi definitia »