DECROȘÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decroșa și rezultatul ei; decroșaj. ♦ Fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroșa]. Vezi definitia »

AUTODENUNȚÁRE, autodenunțări, s. f. Acțiunea de a se autodenunța. [Pr.: a-u-] – V. autodenunța. Vezi definitia »

îmbezníre s.f. (reg., înv.; despre minte) întunecare, tulburare. Vezi definitia »

AMELIORÁRE, ameliorări, s. f. Acțiunea de a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare. [Pr.: -li-o]. Vezi definitia »

DECLAMÁRE, declamări, s. f. Faptul de a declama; declamație. – V. declama. Vezi definitia »