paraluí, pers. 3 sg. paraluiéște, vb. IV (reg.) a-i merge cuiva bine, a avea succes. Vezi definitia »

SILUÍ, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar) A uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fată. 3. Fig. A încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”. Vezi definitia »

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec. Vezi definitia »

îngrijuí vb. IV (înv.) a-i fi cuiva grijă de ... Vezi definitia »

HĂRȘUÍ, hărșuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșfăca. – Din harș. Vezi definitia »