Definita cuvantului răbufni
RĂBUFNÍ, răbufnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli. ♦ Tranz. A da drumul la..., a împrăștia. ♦ A năpădi. 3. Intranz. A-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. „a răbufni” < răz- + bufni).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răbufni
ARDENI (ARDENNES [ardén]), masiv muntos hercinic, de mică alt., situat în Belgia, Franța și Luxemburg, alcătuit din gresii și șisturi paleozoice. Alt. med.: 400 m; alt. max.: 694 m. Zăcăminte de huilă și de min. de fier. Păduri de stejar. Turbării. – Bălălia din ~, ofensivă germană, condusă de feldmareșalul G. von Rundstedt, desfășurată (dec. 1944 – ian. 1945) cu scopul de a realiza o străpungere strategică pînă la Bruxelles și Anvers, și de a încercui trupele anglo-americane aflate la N de direcția germană de atac; ofensiva a eșuat. Vezi definitia »
jmăcní vb. IV (reg.) a pica cu putere la pământ. Vezi definitia »
BATRACIÉNI s. m. pl. Amfibieni. (<fr. batraciens) Vezi definitia »
DESPĂIENJENÍ, despăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi sau privire) A începe să zărească, să vadă bine; a se limpezi. [Pr.: -pă-ien-] – Des1- + [îm]păienjeni. Vezi definitia »
a merge-n mâini expr. (glum. – d. femei) a avea picioare subțiri. Vezi definitia »