CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s.f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt, dând gaze de mare presiune. [< fr. brisance]. Vezi definitia »

ALEXÍNĂ, alexine, s. f. Specie de anticorp aflată în serul sangvin. – Din fr. alexine. Vezi definitia »

VEZICÁT- Ă adj. Cu bășici, bășicat. [Cf. vezică]. Vezi definitia »

MICROBETONIÉRĂ s. f. betonieră pentru cantități mici de beton. (< fr. microbétonnière) Vezi definitia »