AZÁPI (‹ tc.) s. m. pl. (În ev. med., în Imp. Otoman) Ostași turci (pedeștri) care trăiau din prada de război. Vezi definitia »

hupí (hupésc, hupít), vb. – 1. A fi flămînd. – 2. Despre fructe, a nu se coace. – Var. huchi, hulpi. Origine necunoscută. Pare a corespunde unei intenții expresive, asemănătoare cu cea a lui hap. – Der. hupoare, s. f. (zăpușeală), în legătură cu hupi ca hăbuceală cu hap. Vezi definitia »

upí, se upéște, vb. IV refl. (reg.) a crește fără grăunțe (cereale). Vezi definitia »

REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Re¹- + alipi. Vezi definitia »

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti. Vezi definitia »