ștubéu, ștubéie, s.n. (reg.) 1. stup primitiv, făcut dintr-un copac scorburos sau scobit. 2. fântână cu izvorul la mică adâncime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos sau scobit. 3. groapă adâncă; râpă, văgăună. Vezi definitia »

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili. Vezi definitia »

ANTEU (în mitologia greacă), gigant, fiu al zeiței Geea (Pămîntul). Era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul, trupul matern, căpăta forțe noi. Știind aceasta, Herakles l-a ucis ținîndu-l în timpul luptei suspendat în aer. Vezi definitia »

TASÉU s. n. nicovală mică folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. (< fr. tasseau) Vezi definitia »

CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată. Vezi definitia »