biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli. Vezi definitia »

psaltichiéș, psaltichiéși, s.m. (înv.) psalt. Vezi definitia »

arpacáș (arpacáșuri), s. n. – Produs alimentar obținut prin decorticarea boabelor de grîu, orz sau mei. – Var. arpăcaș, árpăcaș. Mag. árpa kása de la árpa „orz” și kása „griș” (DAR). Cuvîntul mag. coincide cu tc. arpa „orz” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 105); cf. slov. arpakaša. Vezi definitia »

ÎNAINTÁȘ, -Ă, înaintași, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tracțiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Înhămat înaintea rotașilor. 2. Adj. (Rar) Care merge înainte, care este în față. 3. S. m. Persoană care, prin activitatea sau prin lucrările sale, a pregătit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintáș, -ă adj.] – Înainte + suf. -aș. Vezi definitia »

culáș, -ă, adj. (reg.) gălbui-deschis. Vezi definitia »