Definita cuvantului răsuflare
RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răsuflare
ORTOGONALIZÁRE s.f. (Mat.) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir. [Et. incertă]. Vezi definitia »
parastisíre, parastisíri, s.f. (înv.) prezentare, expunere. Vezi definitia »
SUPRARAFINÁRE, suprarafinări, s. f. Rafinare defectuoasă a unui produs petrolier prin depășirea cantității de reactiv, a temperaturii etc. – Supra- + rafinare. Vezi definitia »
ABATERE s.f. (Mold.) Înclinație, vocație, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i învețe legea și alte învățături și meșteșu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43V.
Etimologie: abate.
Vezi și abătut. Vezi definitia »
IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. [Cf. fr. impudeur]. Vezi definitia »