EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc]. Vezi definitia »

MARÚFLU s.n. Clei special pentru lipirea pânzelor pictate. [Var. maruflă s.f. / < fr. maroufle]. Vezi definitia »

titlu japonez pentru a desemna titlul de profesor. adoptat in limba romana de catre instructorii de arte martiale. folosit si in adresarea catre un doctor si avocat, politician, membrii ai bisericii sau catre cineva care a ajuns la un anumit nivel de maiestrie intr-un anumit domeniu. Vezi definitia »

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți! Vezi definitia »

SEPTÚPLU, -Ă adj. înșeptit, de șapte ori mai mare. (< fr. septuple, lat. septuplus) Vezi definitia »