Definita cuvantului refec
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refec
ANTROPOPITÉC s.m. (Pal.) Animal asemănător unei maimuțe considerat ca precursor al omului. [Pl. -ci. / < fr. anthropopithèque, cf. gr. anthropos – om, pithekos – maimuță]. Vezi definitia »
METÉC, meteci, s. m. (În Grecia antică; la pl.) Categorie socială lipsită de drepturi politice, precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare, alcătuită din străinii stabiliți într-o cetate; (și la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială. – Din fr. métèque. Vezi definitia »
VARÉC s.n. Algă marină aruncată de valuri pe țărmul mării, care se folosește ca îngrășământ, la fabricarea sodei etc. [< fr. varech < cuv. scandinav]. Vezi definitia »
chiocéc (chiocécuri), s. n. – Dans turcesc. Tc. köçek „dansator” (Șeineanu, II, 141). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
AVANTBÉC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situată către punctul de unde curge apa, amenajată special pentru a-l proteja împotriva presiunii apei și a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbéc s. n.] – Din fr. avant-bec. Vezi definitia »