NIT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor]. Vezi definitia »

KRENUERÍT s. n. minereu aurifer. (< engl. krennerit, fr. krennérite) Vezi definitia »

HÂRȘÂÍT², -Ă, hârșâiți, -te, adj. (Despre lucruri) Frecat, zgâriat. – V. hârșâi. Vezi definitia »

BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile; stricat, răvășit. – V. brăcui. Vezi definitia »

SMINTÍT, -Ă, smintiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o; ieșit din minți; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuință, nebunie; nechibzuit, nebunesc. – V. sminti. Vezi definitia »