Definita cuvantului răcoare
RĂCOÁRE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răcoare
ÎNTRERÚPERE s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe) Vezi definitia »
PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui. Vezi definitia »
APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; presiune; fig. asuprire, oprimare. ♦ Stare de deprimare. De câteva zile aveam o neliniște, o apăsare, o frică nelămurită (VLAHUȚĂ). Vezi definitia »
GHIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ghida și rezultatul ei. – V. ghida. Vezi definitia »
BOCICOIU MARE, com. în jud. Maramureș, pe Tisa, la granița cu Ucraina; 4.803 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »