CALCANTÍT s. n. sulfat natural hidratat de cupru; piatră-vânătă. (< fr. calcantite) Vezi definitia »

IZBUTÍT, -Ă, izbutiți, -te, adj. Care a fost bine realizat, care s-a bucurat de succes; reușit. – V. izbuti. Vezi definitia »

RĂTĂCÍT, -Ă, rătăciți, -te, adj. 1. Care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat. ♦ Fig. Care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență. 2. Care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit. – V. rătăci. Vezi definitia »

DÉSINIT s.n. Termen folosit pentru a indica cuvintele care încheie un manuscris. [< lat. desinit]. Vezi definitia »

ȚĂCĂNÍT², -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. V. țăcăni. Vezi definitia »