DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca. Vezi definitia »

AUTOOXIDÁRE s.f. Oxidare lentă cu ajutorul oxigenului din aer. [Pron. a-u-to-ox-, / cf. fr. auto-oxydation]. Vezi definitia »

VĂLMĂȘÍRE s. f. (Pop.) Învălmășire. – V. vălmăși. Vezi definitia »

TRISECTOÁRE s.f. Fiecare dintre cele două drepte care împart un unghi în trei părți egale. [După fr. trisectrice]. Vezi definitia »

LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita. Vezi definitia »