SECUÍME s. f. Ținut locuit de secui; populația secuiască. – Secui + suf. -ime. Vezi definitia »

CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime. Vezi definitia »

Pronume posesiv :de ex. da-l in aia a ma-SI. Scuze,nu sunt de meserie lingvist,dar n-am gasit „si” sub forma asta. L-am cautat deoarece multi folosesc „ma-SII”. Cu scuze pt. comentariile eventual in plus. Vezi definitia »

IUNCHERÍME s. f. Clasa marilor proprietari de pământ germani, care provenea din nobilimea militară. – Iuncher + suf. -ime. Vezi definitia »

viérme (-mi), s. m. – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vĕrmis (Pușcariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermănar, s. m. (insectă, Sarcophaga carnaria); viermănos, adj. (cu viermi, mîncat de viermi); viermănoșa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s. n. (pensă de scos paraziții de pe oi); viermăt (var. viermărit), s. n. (mulțime de viermi, forfotă); viermărie, s. f. (viermărit; forfoteală); viermui, vb. (a mișuna, a forfoti). Vezi definitia »