NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum. Vezi definitia »

PERFORATÓR s.n. Mașină-unealtă de perforat; traforator. [Pl. -oare. / cf. fr. perforateur]. Vezi definitia »

COLPORTÓR s. m. 1. negustor ambulant. 2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri. (<fr. colporteur) Vezi definitia »

ACVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu acvicultura. [< fr. aquiculteur]. Vezi definitia »

BOR² s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord) Vezi definitia »