DOPRÓS s. n. (Înv. și reg.) Anchetă, interogatoriu. ◊ Expr. A face (sau a lua cuiva) dopros sau a lua (pe cineva) la dopros = a interoga, a ancheta (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală, a face (pe cineva) răspunzător. – Rus dopros. Vezi definitia »

CLONȚÓS, -OÁSĂ, clonțoși, -oase, adj. (Pop.; despre păsări) Care are ciocul, pliscul mare. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) Certăreț, arțăgos. – Clonț + suf. -os. Vezi definitia »

MĂNÓS, -OÁSĂ, mănoși, -oase, adj. 1. (Despre pământ) 1. Care dă rod bogat; fertil, roditor. ♦ (Despre recolte) Îmbelșugat, bogat. 2. (Despre vaci) Care dă lapte mult și bun. 3. Fig. Care aduce câștig mare; rentabil, bănos. – Mană + suf. -os. Vezi definitia »

mârsâiós, -oásă, adj. (înv.) lacom, pofticios, gurmand, hrăpăreț. Vezi definitia »

mumos, -oasă, mumoși, -oase adj. (în limbajul copiilor mici) frumos. Vezi definitia »