Definita cuvantului răpitor
RĂPITÓR, -OÁRE, răpitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la sg.) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hrăpăreț, uzurpator. 3. Fig. Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răpitor
OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor. Vezi definitia »
VISCEROCEPTÓR s.m. Interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. [< fr. viscérocepteur] Vezi definitia »
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță (2) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. – Din fr. résonateur. Vezi definitia »
CUNICULICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu cuniculicultura. (< fr. cuniculiculteur) Vezi definitia »
POMUȘÓR, pomușori, s. m. Pomișor. – Din pom + suf. -ușor. Vezi definitia »