Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
CRANIOMETRÍE s. f. ramură a antropologiei care se ocupă cu luarea dimensiunilor și a indicilor craniului. (< fr. crâniométrie) Vezi definitia »
-GENEZÍE elem. geno-. Vezi definitia »
INAMICÍȚIE s.f. (Rar) Ură, dușmănie, inimiciție. [Gen. -iei. / cf. it. inimicizia, după amic]. Vezi definitia »
AMIMÍE s. f. Stare patologică constând în incapacitatea de exprimare a stărilor afective prin mimică. – Din fr. amimie. Vezi definitia »
ADIPSÍE s. f. Lipsă parțială sau totală a senzației de sete. – Din fr. adipsie. Vezi definitia »