Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
URETEROGRAFÍE s. f. explorare radiologică a ureterelor. (< fr. urétérographie) Vezi definitia »
HEPATALGÍE, hepatalgii, s. f. (Med.) Durere de ficat. – Din fr. hépatalgie. Vezi definitia »
SALICILEMÍE s.f. (Med.) Prezență a salicilatului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. salicylémie]. Vezi definitia »
MNEMOTEHNÍE s. f. Mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnie. Vezi definitia »
HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie) Vezi definitia »