DACTÍL s.m. Picior de vers format dintr-o silabă accentuată, urmată de două silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silabă lungă, urmată de două silabe scurte. // (Și în forma dactilo-) Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „în legătură cu degetele”, „deget”; „în legătură cu mașina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle]. Vezi definitia »

NUMERÁBIL, -Ă adj. care se poate număra, calcula. (< lat. numerabilis, it. numerabile) Vezi definitia »

COTIL²(O)- elem. „cavitate”. (< fr. cotyl/o/-, cf. gr. kotyle) Vezi definitia »

CALCOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o deosebită afinitate pentru sulf. [< fr. calcophile]. Vezi definitia »

IMPLORÁBIL, -Ă adj. care se poate implora. (< fr. implorable) Vezi definitia »