BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende]. Vezi definitia »

slugereásă, slugerése, s.f. (înv.) soția slugerului. Vezi definitia »

MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque. Vezi definitia »

AMÍDĂ s.f. Compus organic obținut din amoniac prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu radicalul unui acid. [< fr. amide]. Vezi definitia »

TRAHEÍDĂ, traheide, s. f. (Bot.) Vas lemnos (unicelular) îngust și ușor alungit, prin care circulă seva brută. [Pr.: -he-i-] – Din fr. trachéide. Vezi definitia »