Definita cuvantului răscol
RĂSCÓL, răscoale, s. n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ◊ Expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (Pop.) Separare a oilor, toamna, la desfacerea stânii, pe fiecare proprietar în parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit pentru a separa oile. – Din sl. raskolŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu răscol
PLEBÍCOL, -Ă adj., s. m. (cel) care flatează, măgulește mulțimea; demagog. (< fr. plébicole, lat. plebicola) Vezi definitia »
ACÍCOL, -Ă adj. care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor. (< fr. acicole) Vezi definitia »
mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin). Vezi definitia »
RASÓL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obține din regiunea gambei. 2. Fel de mâncare preparat din rasol de vită sau din pește, prin fierbere în apă sărată (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru în grabă, superficial, de mântuială. [Pl. și: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol. Vezi definitia »
SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol) Vezi definitia »