Definita cuvantului rătăcire
RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rătăcire
AUTOECHILIBRÁRE s. f. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc. (< auto2 + echilibrare) Vezi definitia »
validáre s. f., g.-d. art. validắrii; pl. validắri Vezi definitia »
STIMARISÍRE s. f. v. stimarisi. [DAR] Vezi definitia »
Stare patologică la femei si la animalele femele, manifestată printr-o excitație sexuală exagerată Vezi definitia »
APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria. Vezi definitia »