HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde. Vezi definitia »

smocăiálă, smocăiéli, s.f. (reg.) supt cu lăcomie; smocoteală. Vezi definitia »

MASÉZĂ s. f. femeie care practică masajul. (< fr. masseuse) Vezi definitia »

PLASMAGÉNĂ s. f. genă din citoplasmă. (< fr. plasmagène) Vezi definitia »

MIOZÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care se găsește în țesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – mușchi]. Vezi definitia »