utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl). Vezi definitia »

șnaițuí, șnaițuiésc, vb. IV (reg.) a face șnaițuri (cărări) prin pădure, pentru a trage buștenii la vale. Vezi definitia »

PARASTUÍ vb. IV. v. parastisi. Vezi definitia »

tencui, tencuiesc v. t. a bate. Vezi definitia »