IJDERÍ, ijderésc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A afla, a descoperi. 2. Tranz. A ațâța, a întărâta. 3. Intranz. A izvorî, a proveni, a se trage. [Var.: ijdărí vb. IV, ijdăní vb. IV, izdărí vb. IV, izdăní vb. IV, jidărí vb. IV, jidărî́ vb. IV, zădărî́ vb. IV] (din sl. izdirati; cf. sb. izdirati se na koga = a se purta aspru (cu cineva), bg. dirjă = a scurma, zadiram = a enerva; celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: 1. cuv. identic cu a îndârji (Cihac); 2. din sl. izgnati = a izgoni, cf. a izgoni (Tiktin); 3. cf. Scriban, care pleacă de asemenea de la un sl. izdirati; der. ijderitór adj., ijderénie s. f., ijderánie s. f., ijdăránie s. f., izdăritúră s. f., zădărâtór adj., zădăreálă s. f.) Vezi definitia »

tresărí (-ár, -ít), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr. Vezi definitia »

CÁFRI s. m. pl. Populație de rasă neagră din sudul Africii. – Din fr. Cafres. Vezi definitia »

NEDUMIRÍ vb. IV. v. nedumeri. Vezi definitia »

a-i sări (cuiva) capacele expr. 1. a se înfuria. 2. a depune un efort deosebit. 3. a primi o lovitură puternică. Vezi definitia »