MECANORECEPTÓR s.m. Organ de simț care recepționează excitanți mecanici. [Cf. fr. mécano-récepteur]. Vezi definitia »

BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur]. Vezi definitia »

PROCHÉSTOR s. m. magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii, recrutat dintre foștii chestori. (< lat. proquaestor) Vezi definitia »

TREFILATÓR s. m. muncitor specializat în trefilarea metalelor. (după fr. tréfileur) Vezi definitia »

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »