NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »

CARTOLÍNĂ s. f. carte poștală ilustrată. (< it. cartolina) Vezi definitia »

colúgă (-gi), s. f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka „ghimpe”. Vezi definitia »

TÉHNICĂ, tehnici, s.f. v. tehnic (II). [DEX'98] Vezi definitia »

cióndă, ciónde, s.f. (reg.) arătare, monstru. Vezi definitia »