Definita cuvantului rândui
RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; p. ext. a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Înv.) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a investi, a numi. – Rând + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rândui
răcluí, răcluiésc, vb. IV (reg.) a așeza, a parcela, a zidi. Vezi definitia »
prezidiruí, prezidiruiésc, vb. IV (înv.; despre ședințe, dezbateri, adunări) a prezida, a conduce. Vezi definitia »
împăcăluí, împăcăluiésc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui. Vezi definitia »
la capătul pământului expr. foarte departe. Vezi definitia »
SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely. Vezi definitia »