MUNCÍT, -Ă, munciți, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câștigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenție, cu migală. 4. (Înv.) Torturat, chinuit. – V. munci. Vezi definitia »

MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita) Vezi definitia »

GĂITĂNÍT, -Ă, găităniți, -te, adj. (Despre iarbă) Răsucit la vârf. [Pr.: gă-i-] – V. găităni. Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – V. bănui. Vezi definitia »