ALICÓTĂ adj. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg. (< fr. aliquote) Vezi definitia »

tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Vezi definitia »

RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană nervoasă, sensibilă la lumină, situată în fundul ochiului și alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine. Vezi definitia »

INCLINOGRÁMĂ, inclinograme, s. f. Grafic în care se reprezintă proiecția pe plan orizontal a poziției axei unei sonde, incluzând variația înclinării sondei cu adâncimea și variația azimutului corespunzător. – Din engl. inclinogram. Vezi definitia »

PRECIRÓZĂ, preciroze, s. f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimând clinic, funcțional și morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. – Din fr. précirrhose. Vezi definitia »