ROMANȚÁRE, romanțări, s. f. Faptul de a romanța. – V. romanța. Vezi definitia »

NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. Vezi definitia »

ȘIȘTĂVÍRE, șiștăviri, s. f. (Pop.) Faptul de a se șiștăvi. – V. șiștăvi. Vezi definitia »

ÎNTÍNGERE s. f. v. ÎNTINGE. [DEX '98] Vezi definitia »

PĂCĂTUÍRE, păcătuiri, s. f. Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – V. păcătui. Vezi definitia »