SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare. Vezi definitia »

PREDICÁRE s.f. Acțiunea de a predica și rezultatul ei; propovăduire. [< predica]. Vezi definitia »

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri Vezi definitia »

NECONSOLIDÁRE s. f. v. PSEUDARTROZĂ. Proces patologic care apare mai ales la bătrâni, din cauza neconsolidării capetelor osoase ale unei fracturi, și care are drept consecință crearea unei false articulații. [DEX '98] Vezi definitia »

REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera. Vezi definitia »