ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat și este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone]. Vezi definitia »

a intra la apă expr. 1. a avea probleme / necazuri. 2. a se micșora. Vezi definitia »

BENZOPIRÍNĂ s. f. substanță gudronată, în fumul de țigară. (< fr. benzopirine) Vezi definitia »

POLIBÁZĂ s.f. (Chim.) Corp care posedă mai multe funcții bază. [< fr. polybase]. Vezi definitia »

SPONGÍTĂ s. f. piatră plină de porozități care imită buretele. (< fr. spongite) Vezi definitia »