BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.). Vezi definitia »

CARBONÍLIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil. ♦ compuși či = denumire generică pentru aldehide și cetone. (< engl. carbonylic) Vezi definitia »

FILOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la filogenie. (< fr. phylogénétique) Vezi definitia »

PRAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peior.) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ ~ a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. II. s. f. parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. (< fr. pragmatique, lat. pragmaticus, gr. pragmatikos, /II/ engl. pragmatics) Vezi definitia »

PARANTÉTIC, -Ă adj. referitor la paranteză, între paranteze. (< fr. parenthétique) Vezi definitia »