OBRINTEÁLĂ, obrinteli, s. f. (Pop.) Inflamație, umflătură a unei răni (din cauza infecției, a frigului etc.); obrintitură. [Var.: obrânteálă s. f.] – Obrinti + suf. -eală. Vezi definitia »

șuruitúră, șuruitúri, s.f. (reg.) zgârietură făcută pe piele cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. Vezi definitia »

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

pincă s. f. sg. 1. mită. 2. (intl.) bani mulți. Vezi definitia »

ABSÍDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida]. Vezi definitia »