Definita cuvantului comandant
COMANDÁNT, comandanți, s. m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ◊ Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (Înv.) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din fr. commandant.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comandant
levént (levénți), s. m. – 1. Soldat turc din marină. – 2. În sec. XVII, soldat mercenar din cavalerie, cavalerist. – 3. (Adj.) Viteaz. – 4. (Adj.) Cavaleresc, atent. – Var. livent. – Mr. livendu. Tc. levend „levantin” (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Șeineanu, II, 235; Berneker 704; Lokotsch 1016; cf. ngr. λεβέντης, bg. levent. Vezi definitia »
COABITÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care coabitează; colocatar. (< fr. cohabitant) Vezi definitia »
trădământ s.n. (înv.) trădare. Vezi definitia »
DEZODORIZÁNT, -Ă, dezodorizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. – Din fr. désodorisant. Vezi definitia »
REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans]. Vezi definitia »